Ion ȘTEFANOVICI: „Călătorind cu 300 km/h între Ningbo și Shanghai: Lecția unei civilizații în mișcare”
100 de oportunități economice pentru dezvoltarea Regiunii Moldova pe traseul Autostrăzii A7
În cadrul vizitei oficiale a delegației CAPDR – Centrul pentru Analiză și Planificare a Dezvoltării Regionale în Republica Populară Chineză, desfășurată în luna mai 2025, una dintre priorități a fost documentarea directă a modelelor de infrastructură feroviară de mare viteză.
Între orașele Ningbo și Shanghai, am avut oportunitatea de a experimenta nu doar o călătorie la 290 km/h, ci și o demonstrație concretă a modului în care o țară poate transforma viziunea în realitate prin investiții masive, tehnologie și planificare strategică. Această experiență stă la baza reflecțiilor de mai jos.
„Într-o oră și patruzeci de minute, un tren face ceea ce istoria a făcut în decenii: conectează orașe, idei, economii.”
Suntem la bordul unui tren de mare viteză, rulând cu peste 300 km/h între Ningbo, portul industrial de talie mondială, și Shanghai, metropola care pare mereu cu un pas în viitor. Călătoria este o lecție despre ce înseamnă viziune, disciplină și capacitate tehnologică într-un stat care a ales să investească în infrastructură ca în propria coloană vertebrală.
China – Gigantul căilor ferate de mare viteză
China deține astăzi cea mai extinsă rețea de cale ferată de mare viteză din lume: peste 45.000 km, cu obiectivul de a atinge 50.000 km până în 2030. Aproape două treimi din totalul global de cale ferată de mare viteză este operat aici.
Trenul în care ne aflăm, un model Fuxing CR400AF, este un simbol național: proiectat, produs și perfecționat integral în China. Viteza sa standard este de 350 km/h, dar în testele de laborator, fratele său levitat magnetic – Maglev-ul – a atins 603 km/h, stabilind un record mondial.
Ningbo – Shanghai: o arteră economică de o precizie uimitoare
Distanța de aproximativ 300 km este parcursă într-un timp mediu de 1h 40min, fără sincope, fără întârzieri.
Zeci de trenuri circulă zilnic pe această rută, la un interval de doar câteva minute în orele de vârf.
Tot traseul este presărat cu viaducte impresionante, unele întinzându-se pe zeci de kilometri peste zone rurale, noduri logistice și canale navigabile. Gările sunt adevărate hub-uri multifuncționale – Shanghai Hongqiao e un exemplu: legată de aeroport, metrou și centre comerciale, seamănă mai degrabă cu un oraș vertical.
Tehnologia – discretă, dar omniprezentă
Nu simțim vibrații. Nu auzim huruitul clasic al roților. Ușile se închid automat, sistemele de informare sunt sincronizate în timp real, iar biletele sunt integrate cu identitatea digitală a călătorului. Un simplu cod QR validează tot: loc, identitate, viteză, direcție.
În doar câteva decenii, China a reușit ceea ce multe state europene planifică încă: să digitalizeze infrastructura de transport, să o automatizeze și să o facă parte activă a economiei.
Reflecție din mers: ce învățăm?
„Privind pe geam, vedem zeci de poduri, fabrici, siluete de orașe care se succed cu o viteză care depășește timpul. Dar lecția nu e doar despre viteză – ci despre continuitate, voință politică și mobilizare națională.”
Pentru România – și mai ales pentru Regiunea Moldova – experiența acestei călătorii oferă un contrast dureros, dar și un reper motivațional. Dacă vrem să ne mișcăm – economic, demografic, administrativ – trebuie să ne conectăm. Iar conexiunile nu se fac doar prin idei, ci prin infrastructură care funcționează.
Încheiere: trenul viitorului trece pe lângă noi. Îl prindem?
China nu mai vorbește de „planuri”. Ea rulează deja pe șinele viitorului. Călătoria noastră de azi, între Ningbo și Shanghai, este o privire în direcția în care s-ar putea mișca și România, dacă am înțelege că infrastructura nu e un cost, ci o investiție în viitorul național.
