Adrian VEȘTEA, Ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației: “Regionalizarea României reprezintă un proces amplu și de durată, care presupune îndeplinirea unor condiții prealabile”

Cu o bogată experiență în domeniul administrativ și o misiune fermă dedicată dezvoltării durabile, Adrian Vestea ocupă poziția de conducere la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației începând cu data de 15 iunie 2023, marcând astfel un pas semnificativ în cariera sa și în procesul continuu de evoluție a politicii de dezvoltare a României

Alegând calea schimbării și inovării în administrație, are o perspectivă progresistă și declară un angajament fără compromisuri în realizarea unui sistem eficient, cu impact pozitiv asupra țării, implicit a regiunii de Nord-Est a României.

Sub aspectul diminuării decalajelor între localitățile mai sărace și cele mai dezvoltate, Ministrul Veștea a evidențiat natura inegală a dezvoltării teritoriale și a subliniat că se lucrează pentru implementarea unor politici și măsuri menite să îmbunătățească situația în mediul rural și să reducă discrepanțele.

Acesta a evidențiat nevoia de stimulare a dezvoltării echilibrate și a adus în discuție politica de dezvoltare regională și alte strategii de creștere a accesului la servicii și oportunități pentru zonele mai puțin dezvoltate.

La capitolul regionalizare, Adrian Veștea a subliniat că aceasta este o preocupare a guvernului pentru a îmbunătăți situația socio-economică a țării. Acesta a mai menționat că procesul de regionalizare este complex și necesită modificări legislative și instituționale, inclusiv revizuirea Constituției.

Care au fost proiectele majore ce se aflau în desfășurare la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA), la preluarea mandatului?

În primul rând, vreau să precizez că, prin toate programele pe care le finanțează Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, obiectivul este fără echivoc: nicio localitate din țară nu trebuie să rămână în urmă!

Toți cetățenii sunt egali și, așa cum au aceleași obligații, au și aceleași drepturi! Au dreptul la un trai decent, cu servicii medicale și instituții de învățământ sigure și situate cât mai aproape de casă (creșe, grădinițe, școli, universități și campusuri universitare), au dreptul la locuințe eficientizate energetic și sigure din punctul de vedere al consolidării clădirilor care prezintă risc seismic, au dreptul la o viață socială demnă, prin acces la baze sportive, la instituții culturale, la zone verzi (parcuri), au dreptul să trăiască în comunități în care sunt asigurate serviciile de bază (accesul la apă, la canalizare, la rețeaua de gaze ori la cea de drumuri modernizate)! Despre astfel de proiecte este vorba, pentru că toate acestea nu sunt un moft, nici un lux, ci o necesitate!

“De la începutul mandatului am ales să mă întâlnesc personal cu autoritățile locale pentru a vedea la fața locului atât stadiul proiectelor pe care le finanțăm, cât și care sunt necesitățile, dar și oportunitațile de finanțare”

Programul național de investiții “Anghel Saligny” reprezintă un sprijin consistent pentru localitățile sau județele din România. În ce stadiu de implementare se află şi ce proiecte pot fi finanțate? Câte contracte veți semna până la finalul acestui an şi câți bani vor fi alocați?

Programul Național de Investiții „Anghel Saligny” este programul de infrastructură locală cu cea mai mare alocare de la bugetul de stat, în total avem peste 66 miliarde lei, din care peste 53 miliarde lei pentru alimentare cu apă, canalizare, drumuri și poduri și 12,5 miliarde lei pentru distribuția de gaze naturale. Pentru alimentare cu apă, canalizare, drumuri și poduri, după analiza cererilor de finanțare depuse, am aprobat finanțarea a 4.683 obiective de investiții, cu o valoare totală de 51,7 miliarde lei.

În ce privește stadiul implementării, în această perioadă majoritatea obiectivelor sunt în fază de contractare sau de pregătire a documentațiilor. Până pe 24 august 2023, au fost depuse documentații complete pentru 3.118 obiective dintre cele 4.683 aprobate la finanțare (aproximativ 2/3 din totalul obiectivelor) și, dintre acestea, pentru 1.984 de obiective au fost semnate contractele de finanțare, ceea ce reprezintă 42% din totalul obiectivelor, iar valoarea totală a acetora este de 22,1 miliarde lei (peste 40% din valoarea totală alocată de la bugetul de stat). Pentru alte 96 de obiective, în valoare totală de 930 milioane lei, analiza a fost încheiată și a fost inițiat procesul de semnare a contractelor.

Există și obiective de investiții care sunt în stadiu de execuție și, în unele cazuri, chiar aproape de finalizarea lucrărilor. Astfel, prin Program au fost deja decontate lucrări în valoare de 1,2 miliarde de lei. Totodată, știm din experiența programelor anterioare că primii doi ani ai perioadei de programare sunt dedicați pregătirii lucrărilor, însă după aceea se constată o creștere considerabilă a ritmului lucrărilor. De exemplu, la PNDL 2, început în anul 2017, vârful a fost atins în perioada 2019-2021, deci în anii 3-5 de implementare.

Având în vedere ritmul actual de contractare și de depunere a documentațiilor, estimăm că, până la finalul anului, vom atinge între 2.800 – 3.200 contracte încheiate cu beneficiarii, iar valoarea contractată se va situa între 30 și 35 de miliarde de lei.

Nu trebuie uitate nici investițiile din domeniul distribuției gazelor naturale, pentru care, în prezent, sunt aprobate 235 de obiective din 16 județe, în valoare totală de 2,85 miliarde lei, la care se adaugă 104 obiective de investiții în valoare de aproximativ 5,25 miliarde lei, care au fost preluate din Programul Operațional Infrastructură Mare (au fost declarate eligibile, dar nu au putut fi finanțate din cauza bugetului limitat disponibil) și care sunt finanțate în întregime.

De altfel, 18 dintre obiectivele preluate din POIM, care sunt mai mature din punctul de vedere al pregătirii documentației, au fost deja contractate, valoarea acestora fi ind de peste 680 de milioane de lei.

“Regionalizarea României reprezintă un proces amplu și de durată, care presupune îndeplinirea unor condiții prealabile”

Care este poziția MDLPA privind regionalizarea? Cum abordați această chestiune?

Procesul de regionalizare, respectiv procesul de reorganizare administrativ-teritorială reprezintă preocupări ale actualei guvernări rezultate din dorința de a îmbunătăți situația socio-economică a României, având în vedere că obiectivul principal al procesului de reorganizare administrativ-teritorială vizează reducerea decalajelor de dezvoltare între unitățile administrativ-teritoriale, astfel încât cetățenii României să beneficieze de oportunități egale.

În acest context, regionalizarea României reprezintă un proces amplu și de durată, care presupune îndeplinirea unor condiții prealabile, una dintre cele mai importante vizând revizuirea cadrului legal și instituțional, prin introducerea unui nou nivel administrativ, și anume regiunea, demers care presupune un acord/o decizie politică și revizuirea Constituției României.

Modificarea Constituției este, la rândul său, un demers complex, care presupune parcurgerea mai multor etape și se definitivează prin referendum național, care se organizează în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. În același timp, trebuie menționat că, pentru noi, 2024 va fi un an electoral deosebit de încărcat, având în vedere că urmează a fi organizate 4 runde de alegeri.

În acest context, dat fiind că, pentru revizuirea Constituției, este nevoie de o majoritate în Parlament, un moment potrivit pentru reluarea acestui amplu demers ar fi după definitivarea noii componențe a Parlamentului, respectiv începând cu anul 2025. Cu toate acestea, aș vrea să subliniez că, de-a lungul timpului, s-au purtat discuții, s-au realizat studii și cercetări și s-au propus diverse soluții pentru eficientizarea sistemului actual de organizare administrativ-teritorială. Totodată, au fost avute în vedere mai multe soluții legislative, care au avut drept obiectiv remedierea disfuncționalităților identificate în urma unui efort conjugat al aparatului tehnic al MDLPA, precum și al experților cu o vastă expertiză în domeniu, cooptați în acest demers.

Concret, în anul 2013, MDLPA a avut inițiativa elaborării cadrului legal de a constitui regiuni administrativ-teritoriale, dar acest proiect nu s-a mai putut concretiza tocmai pentru că era necesară revizuirea Constituției României, și nu s-a putut crea un consens politic pentru acest demers.

Cu toate acestea, în ultimii ani, actualele regiuni de dezvoltare au căpătat competențe noi, tocmai în scopul stimulării dezvoltării economice și sociale și al reducerii disparităților dintre regiuni. Astfel, pornind de la premisa că procesul decizional cel mai eficient este cel al apropierii deciziei autorităților de nevoile pe care le au beneficiarii, pentru a asigura eficientizarea procesului decizional al fondurilor structurale și de investiții, cu respectarea unor regulamente și decizii ale UE, a fost aprobată funcționarea, la nivel regional, de autorități de management care să gestioneze programele operaționale regionale care urmează să fi e operaționale la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României începând cu perioada de programare 2021-2027.

Pe această problematică, un demers mai eficient și mai rapid de implementat vizează stimularea cooperării voluntare a unităților administrativ-teritoriale, context în care au fost gândite și implementate diferite activități care să dezvolte cadrul strategic, de reglementare și de finanțare, pentru a încuraja și facilita colaborarea dintre localități. Astfel, prima modalitate de colaborare și cooperare dintre autoritățile administrației publice locale a vizat cooperarea în vederea gestionării în comun a unor activități (în principal din sfera serviciilor comunitare de utilități publice) prin intermediul asociațiilor de dezvoltare intercomunitară. În prezent, în România există 453 de astfel de asociații, 124 dintre ele fiind formate exclusiv din comune.

O altă inițiativă pentru stimularea cooperării voluntare a UAT-urilor a vizat introducerea în legislație a conceptului de zonă metropolitană, care reprezintă asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile reședință de județ ori municipii, altele decât cele reședință de județ, pe de o parte, și unități administrativ-teritoriale aflate în teritoriul metropolitan, pe de altă parte. Aceasta prevede atât mecanisme comune cu cele general aplicabile asociațiilor de dezvoltare intercomunitară, cât și mecanisme specifi ce, care, pe de o parte, să încurajeze unitățile administrativ-teritoriale să se asocieze în zone metropolitane, iar, pe de altă parte, să asigure eficiența activităților la nivelul zonelor metropolitane.

Ultima și cea mai recentă intervenție legislativă similară a vizat reglementarea posibilității ca unitățile administrativ-teritoriale să coopereze prin înființarea de consorții administrative. Astfel, două sau mai multe UAT-uri învecinate au dreptul ca, în limitele competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze pentru eficientizarea serviciilor publice, creșterea eficacității implementării investițiilor sau pentru eficientizarea utilizării resurselor umane specializate, în vederea atingerii intereselor colectivităților locale.

Ce strategii și măsuri considerați că ar fi necesare de implementat pentru diminuarea (până la eliminarea) decalajelor dintre localitățile din zonele mai sărace ale țării și cele mai dezvoltate?

Disparitățile teritoriale sunt un fenomen natural cauzat de potențialul inegal de dezvoltare al factorilor fizici și umani din diferite spații geografice. Așa cum există decalaje între București și celelalte regiuni în ceea ce privește productivitatea muncii, investițiile și ocuparea forței de muncă, la fel există decalaje și între ceea ce definim relativ ca fiind spațiu urban și spațiu rural.

Aceste decalaje urban-rural există deoarece orașele au fost întotdeauna atât centre de prosperitate și progres, cât și porți de legătură între piețe și culturi, fiind, astfel, mai expuse atât la produse, tehnologii și idei noi, cât și la beneficiile economice ale comerțului internațional, față de populația rurală înconjurătoare și mai ales față de cea din zonele izolate ale țării.

Orașele creează condițiile optime pentru specializarea indivizilor, iar specializarea muncii conduce la diversificarea serviciilor și la creșterea productivității și, implicit, la îmbunătățirea nivelului de trai. Localitățile mici, și în special cele rurale, nu beneficiază de aceeași masă critică de capital uman și fizic, ceea ce înseamnă că sunt mai vulnerabile la factori externi neprevăzuți și că se adaptează mai greu la schimbări structurale majore.

Sărăcia extremă, de exemplu, este, în principal, un fenomen rural peste tot în lume; la fel și îmbătrânirea populației. În România, rata riscului de sărăcie în zonele rurale este de aproape cinci ori mai mare decât în orașe, în timp ce ponderea vârstnicilor este cu o treime mai mare în rural decât în urban.

Dintre politicile și acțiunile menite să îmbunătățească calitatea vieții în mediul rural în raport cu cel urban, unele se pot adresa direct spațiului rural, de exemplu cele de infrastructură fizică, al căror scop este valorificarea potențialului economic local, iar altele se pot adresa zonelor urbane (sau, prin extensie, zonelor metropolitane), a căror influență indirectă poate aduce beneficii spațiului rural învecinat prin creșterea accesibilității la serviciile și oportunitățile oferite de oraș.

Reducerea disparităților dintre urban și rural se regăsește ca obiectiv în diverse forme și scări teritoriale și în legislația internă. De exemplu, unul dintre obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională a României, conform Legii 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, îl constituie diminuarea dezechilibrelor regionale existente, prin stimularea dezvoltării echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic și cel social a zonelor mai puțin dezvoltate, ca urmare a unor condiții istorice, geografice, economice, sociale și politice, precum și preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre.

În Programul actual de guvernare, în domeniile de competență ale Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, pentru reducerea disparităților urban-rural și a diferențelor de dezvoltare între regiuni și în interiorul regiunilor, sunt vizate, între altele, priorități referitoare la: modernizarea și extinderea rețelelor de apă și canal; modernizarea drumurilor județene și locale și construirea unor noi drumuri, acolo unde este necesar; modernizarea și construirea de unități de învățământ; extinderea și modernizarea rețelelor de gaze naturale; dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de sănătate și protecție socială; construirea de infrastructură sportivă; construirea de locuințe pentru tineri, specialiști în sănătate, învățământ și alte categorii socioprofesionale, prin ANL, precum și pentru persoanele aparținând grupurilor vulnerabile; elaborarea pachetului legislativ privind descentralizarea, debirocratizarea și simplificarea procedurilor administrative în colaborare cu autoritățile locale.

“Prin toate programele pe care le finanțează Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, obiectivul este fără echivoc: nicio localitate din țară nu trebuie să rămână în urmă!”

Ați avut discuții privind realizarea unor proiecte comune cu omologul dumneavoastră de la Chișinău?

Relațiile bilaterale dintre România și Republica Moldova au dobândit, în ultimii ani, o anvergură, deschidere și profunzime fără precedent. În prezent, există un dialog activ interinstituțional, care se concretizează prin colaborări fructuoase la nivel sectorial.

MDLPA are, la rândul său, o tradiție solidă de cooperare cu omologii din Republica Moldova. Cu ocazia ședinței comune interguvernamentale România – Republica Moldova, care a avut loc la Chișinău, în 11 februarie 2022, cei doi prim-miniștri omologi au semnat noul „Acord între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind implementarea programului de asistență tehnică şi financiară în baza unui ajutor financiar nerambursabil în valoare de 100 milioane de euro acordat de România Republicii Moldova”. Acordul reprezintă un instrument important, prin intermediul căruia România va acorda, pe perioada următorilor șapte ani, sprijin Republicii Moldova în eforturile care vizează dezvoltarea durabilă și avansarea pe calea reformelor și integrării în Uniunea Europeană. În baza acestui nou Acord, MDLPA, care deține rolul de Operator de Program, va acorda sprijin în beneficiul cetățenilor Republicii Moldova pentru proiecte care vizează atât lucrările publice și infrastructura (reabilitarea, extinderea, modernizarea și/sau renovarea de construcții aparținând instituțiilor publice din Republica Moldova, inclusiv din domeniul educației sau sănătății, precum și dotarea acestora în funcție de necesități.

În cadrul ședinței de Guvern din 30 iunie 2023, ca urmare a celor convenite la nivel înalt, au fost adoptate două Hotărâri de Guvern privind acordarea unei prime finanțări în valoare totală de 10 milioane euro pentru proiecte în două domenii de interes major: dezvoltarea locală (implementarea proiectului Satul European, respectiv alimentare cu apă, canalizare, sisteme de apeduct etc) și învățământ (achiziționare microbuze pentru transportul școlar).

Pe palierul asistenței tehnice bilaterale, MAE gestionează și finanțează un program de transfer de expertiză în domeniul afacerilor europene (pregătirea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană), cu participarea de specialiști din ministere și alte instituții guvernamentale de la București. În acest sens, noi trimitem în toamnă, la Chișinău, pentru o perioadă de mai multe zile, experți din Ministerul Dezvoltării.

De asemenea, România derulează proiecte comune cu Republica Moldova, cu finanțare europeană sau de la bugetul de stat. MDLPA este autoritate de management pentru programele de cooperare cu Republica Moldova încă din 2007, când am accesat finanțare europeană prin intermediul programului trilateral România-Ucraina-Moldova și prin Programul Bazinul Mării Negre, care cuprinde toate statele riverane Mării Negre.

În prezent, finalizăm programele de cooperare pentru perioada 2014-2020, unde am avut 81 de proiecte, cu o valoare totală de 93,89 milioane euro (din care 68,6 milioane euro fonduri nerambursabile), finanțate prin Programul România-Republica Moldova și 57 proiecte, cu o valoare totală de 44, 9 milioane euro, fi nanțate prin Programul Bazinul Mării Negre.

Am lansat deja primele linii de finanțare cu fonduri europene nerambursabile pentru perioada 2021-2027. Astfel, prin programul Interreg NEXT România-Republica Moldova, care are un buget de 77 de milioane de euro (fonduri europene nerambursabile), vom face investiții în modernizarea școlilor și a spitalelor din zona de frontieră cu Republica Moldova (județele Iași, Vaslui, Botoșani, Galați și întregul teritoriu al Republicii Moldova), vom finanța proiecte în domeniul turismului, proiecte care au drept scop combaterea schimbărilor climatice și prevenirea dezastrelor, precum și proiecte care vizează dezvoltarea capacității administrative și managementul frontierei.

Prin intermediul programului de cooperare Interreg NEXT Bazinul Mării Negre, vom putea accesa 85 milioane euro fonduri Interreg pentru a fi nanța proiecte în domeniul cercetării și inovării, combaterii schimbărilor climatice, prevenirii dezastrelor, protecției naturii și dezvoltării capacității administrative.

Are nevoie România de o reformă majoră administrativă în următorii 5 ani? Dacă da, care ar fi principalele 3 direcții pe care ar trebui să se axeze acest proces?

Există numeroase motive care vin să susțină nevoia acută pentru continuarea procesului de modernizare structurală şi funcţională a administraţiei publice din România. Cele mai importante motive sunt de natură economică (nevoia de creştere economică și de diminuare a resurselor bugetare alocate administraţiei publice și nevoia sectorului privat de a avea o administraţie modernă, flexibilă şi deschisă parteneriatului public-privat), tehnologică (necesitatea introducerii/utilizării într-o cât mai mare măsură a tehnologiei informaţiilor şi a comunicaţiilor în administraţia publică), sociologică (cetăţenii, ca beneficiari ai serviciilor publice, sunt tot mai exigenţi și nu mai acceptă ca necesitățile lor să fie determinate în mod exclusiv de ceea ce le oferă administraţiile) și, nu în ultimul rând, instituțională (integrarea României în structurile Uniunii Europene implică un alt mod de administrare a serviciilor, iar structura puternic ierarhizată lasă locul unor noi tipuri organizatorice bazate pe structuri descentralizate).

Cred că principala modalitate de concretizare a demersurilor de reformă a administrației publice constă în simplificarea și coerentizarea legislației în domeniul administrației publice, cu accent pe codificare. În momentul de față, legislația în domeniul administrației publice din România se caracterizează printr-o normare excesivă, accentul fiind pus pe reglementarea detaliată a modului de funcționare a instituțiilor și autorităților administrației publice, a serviciilor publice, precum și a emiterii de acte administrative de către autoritățile administrației publice.

Totodată, practica reglementării tuturor etapelor aferente emiterii unui act administrativ sau furnizării unui serviciu public în parte a condus la supra-reglementare, la apariția unor reglementări contradictorii sau, dimpotrivă, la vid legislativ. Completările și modificările succesive ale legislației au condus la realitatea normativă de astăzi, caracterizată prin birocrație excesivă, fragmentare normativă, o paletă foarte diversificată de proceduri administrative, greu de gestionat atât de către administrație, cât și de către cetățeni sau companii.

Astfel, codificarea are o importanță deosebită, deoarece reforma administrației presupune, înainte de toate, o administrație pusă autentic în slujba persoanelor fizice sau juridice, accesibilă acestora, la care să poată apela cu încredere și care să le aducă satisfacția necesară așteptărilor lor legitime.

În acest context, abordarea Codului administrativ, precum și a celorlalte coduri în domeniul administrației publice aflate în curs de elaborare la nivelul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (Codul de procedură administrativă, Codul finanțelor publice locale, Codul unor servicii comunitare de utilități publice și Codul urbanismului) vizează concentrarea legislației preexistente, subordonând-o unor principii comune, pe baza unei structuri unitare, și aducând, totodată, o serie de soluții legislative noi de fond, impuse de evoluția sistemului administrației publice și a societății și de tendințele de la nivel european. Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de faptul că reforma administraţiei publice este un proces dinamic şi, ca oricare alt proces de reformă structurală, el nu poate fi niciodată încheiat.

Cea de-a doua direcție de acțiune în procesul de reformă administrativă vizează stabilirea cadrului strategic în scopul îmbunătățirii performanței administrației publice, cu accent pe continuarea procesului de descentralizare administrativă și financiară. Raportul ”Reformele de regionalizare şi descentralizare în România“, elaborat de Consiliul Europei, are o concluzie clară: o alocare eficientă a responsabilităților între nivelul central şi local este absolut fundamentală, iar această defalcare presupune ca atribuțiile şi competențele privind implementarea politicilor, strategiilor naționale şi reglementărilor să se exercite de către autoritățile administrației publice locale, iar competențele şi atribuțiile care vizează elaborarea de strategii/politici naționale, reglementarea, inspecția şi controlul de stat cu privire la modalitatea în care sunt respectate prevederile legale în materie să se exercite de către autorităţile administrației publice centrale.

În acest context, reluarea și consolidarea procesului de descentralizare a competențelor către administrația publică locală reprezintă un important demers de reformare administrativă, asigurând transferul competențelor între autoritățile administrației publice centrale şi locale, pentru a oferi cetățenilor servicii publice de o mai bună calitate și contribuind, în același timp, la modernizarea structurilor responsabile cu asigurarea/furnizarea acestor servicii.

Subliniez că procesul de descentralizare este unul complex și care necesită o foarte bună fundamentare, situație ce poate genera un efort mai mare, atât de personal, cât și de timp, pentru a valida oportunitatea și a asigura sustenabilitatea în timp a demersului, cu efecte pozitive asupra calității și efi cienței serviciilor publice prestate cetățenilor, precum şi, la nivel macro, asupra dezvoltării locale din România.

Este în curs de operaționalizare un nou cadru de competențe pentru funcționarii publici de la nivelul întregii administrații publice, termenul avut în vedere pentru operaționalizarea setului de cunoștințe, abilități și aptitudini necesare pentru ocuparea funcțiilor publice fiind 30 iunie 2024. De asemenea, în cadrul concursului național și al concursului pe post, care vor deveni obligatorii pentru toate funcțiile de la nivel central și teritorial, începând cu luna ianuarie 2024, vor fi verificate cunoștințe, abilități și aptitudini pe care funcționarii publici trebuie să le aibă pentru buna derulare a activității lor.

Am încredere că toate eforturile de reformare derulate în prezent vor fi implementare cu succes și vor contribui la acea modernizare și eficientizare a statului pe care ne-o dorim atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare!