Directorul IMSP Bălți, Gheorghe BRÎNZĂ, la FERM 2025: „Salariile nu țin cont de efortul real. În sala de operații nu se plătește nimic în plus”
Mesaje publice
FORUMUL ECONOMIC REGIONAL MOLDOVA 2025
Ediția a XIX-a – Vatra Dornei, 9–13 iulie 2025
Panel tematic:
Sănătate și Servicii Medicale în Regiunea Moldova
Speaker:
Dr. Gheorghe BRÎNZĂ – Director IMSP Spitalul Clinic Bălți
Tema intervenției:
„Modele de succes în modernizarea IMSP Spitalul Clinic Bălți”
Lipsa de personal medical, subfinanțarea cronică și rigiditatea sistemului de salarizare sunt doar câteva dintre provocările semnalate de Dr. Gheorghe Brînză, director IMSP Spitalul Clinic Bălți. Intervenția sa a fost o radiografie lucidă a disfuncționalităților sistemice care afectează unul dintre cele mai mari spitale din nordul Republicii Moldova, dar și un apel la regândirea modului în care sunt motivate cadrele medicale și gestionate resursele publice.
Trei mecanisme salariale, dar niciunul suficient
„Noi avem trei mecanisme, unul este reglementat de guvern prin hotărârea 837, unde este reglementat clar după stagiul de muncă care este salariul unui specialist”
Structura de salarizare actuală din Republica Moldova include un salariu de bază stabilit prin grilă națională, completat de bonusuri condiționate de așa-numiți „indicatori de performanță” și, în unele cazuri, de bonificații suplimentare acordate de conducerea spitalului.
„Unul dintre indicatorii este dacă medicul nu are abateri disciplinare, al doilea dacă nu există plângeri de la pacienți”
Ceea ce ar trebui să recompenseze excelența medicală se reduce, în practică, la absența reclamațiilor – o abordare minimalistă, care nu încurajează deloc implicarea activă sau asumarea responsabilității suplimentare.
(În context, Moldova are una dintre cele mai mici medii salariale pentru medici din regiune. Potrivit datelor publicate de Ministerul Sănătății în 2024, salariul mediu brut al unui medic specialist este de aproximativ 650 euro/lună, comparativ cu peste 1.300 euro/lună în România.)
Gărzile și munca efectivă nu se reflectă în salariu
„Eu nu pot stimula medicul anesteziolog sau chirurg… Diferența între salariile de la un spital republican și unul raional e 10–15 euro per gardă”
Această diferență simbolică nu este suficientă pentru a păstra personalul în spitale de nivel superior, unde volumul și complexitatea cazurilor sunt semnificativ mai mari. Mai grav, nici orele de lucru efectiv din sala de operație nu sunt recunoscute financiar.
„Că ai avut o operație, că ai avut zece, vei avea același salariu pentru azi”
Uniformizare a recompensei distruge motivația profesională și pune în pericol sustenabilitatea echipelor chirurgicale. În România, spre comparație, orele efectuate în blocul operator sunt plătite distinct, iar garda de noapte este majorată în funcție de activitate.
Paradoxul personalului lipsă: economie forțată, nu reformă
„Avem 17 funcții vacante de medic ATI. Din cauza asta pot oferi bonusuri altora. Dar bugetul nu se schimbă”
Criza de personal generează o redistribuire a resurselor salariale către cei rămași. Aceasta nu este o soluție de management, ci un compromis dureros. Medicul rămas acoperă munca a doi sau trei colegi, în timp ce sistemul nu oferă niciun sprijin pentru recrutare sau retenție.
(Potrivit unui raport al OMS din 2023, Republica Moldova are doar 2,6 medici la mia de locuitori, față de media UE de 4,3. În special în nordul țării, acest deficit se simte acut în secțiile critice precum ATI sau imagistică.)
Serviciile de laborator: soluții locale, probleme sistemice
„Noi la Bălți avem un parteneriat public-privat pe o durată de 20 de ani… Prestăm acest serviciu în volum deplin cât are nevoie populația”
Modelul Bălți presupune externalizarea unor servicii către parteneri privați, în condițiile în care capacitățile proprii nu pot acoperi cererea. Totuși, finanțarea rămâne o problemă majoră.
„Acoperim din bugetul care ne l-a alocat casa de asigurări cam o pătrime”
Practic, din toate analizele realizate, doar 25% sunt decontate de casa de asigurări. Restul este suportat de instituție sau de pacient. Această discrepanță evidențiază un dezechilibru major între finanțare și nevoile reale ale spitalelor.
Investigații imagistice: sistem informatizat, dar inegal
„Dacă azi intrăm în sistemul SÎP, pentru un CT cerebral, cu siguranță găsim fereastră liberă”
Dr. Brînză remarcă o îmbunătățire a accesului la Servicii de Înaltă Performanță, în special în imagistică. Sistemul permite programări rapide și obligă spitalele să deschidă sloturi pe 90 de zile, evitând listele de așteptare excesive.
„Niciodată nu ni s-a cerut programarea peste 30–40 de zile”
Totuși, nu toate domeniile se bucură de acest progres.
„Rândurile sunt doar pe oncologie. Acolo durează mult și pacienții sunt foarte mulți”
Lanțul oncologic rămâne unul dintre cele mai lente din sistemul moldovenesc. Accesul la consultații, biopsii, imagistică, diagnostic și tratament este fragmentat și greoi, cu impact direct asupra șanselor de supraviețuire ale pacienților.
Bugete rigide și reacții lente din partea statului
„Dacă sloturile sunt executate, vin cu cerere către casa de asigurări să-mi mărească contractul”
Medicul descrie un mecanism birocratic lent: spitalul trebuie să consume tot bugetul alocat înainte de a putea solicita suplimentarea acestuia. În practică, această condiție frânează dezvoltarea serviciilor, în loc să o susțină.
„Business planul lor era mai mic ca cifră decât banii care au venit de fapt”
Anii recenți au adus fonduri suplimentare în sistemul public de sănătate, dar lipsa de flexibilitate și planificare slabă au dus la subutilizarea lor. Reforma trebuie să vizeze nu doar infuzia de bani, ci și adaptarea sistemului la realitate.
Concluzie: reforma trebuie să înceapă cu recunoașterea muncii medicale
În finalul intervenției, Dr. Gheorghe Brînză recunoaște progresele din sistem, dar și lipsa coerenței în politicile publice. Eforturile locale – precum cele de la Spitalul Clinic Bălți – nu pot compensa lipsa unei strategii naționale care să premieze eficiența, să stimuleze performanța și să oprească exodul cadrelor medicale.
