Ion ȘTEFANOVICI: „România, între adevăr și iluzie. Ce a reușit de fapt Călin GEORGESCU?”
100 de oportunități economice pentru dezvoltarea Regiunii Moldova pe traseul Autostrăzii A7
Călin Georgescu a fost un personaj controversat, dar un lucru este cert: și-a autoevaluat corect contribuția istorică în raport cu evoluția României. Misiunea sa a fost, fără îndoială, aceea de a atrage atenția poporului român asupra punctului critic în care se află democrația românească și sistemul politic național.
În doar 35 de ani, România a trecut printr-o transformare radicală, iar bilanțul este unul care ridică întrebări grave. Resursele naturale au fost vândute sistematic străinilor, industria autohtonă a fost distrusă, iar pământurile agricole – odinioară sursa de hrană și stabilitate economică – au fost, în mare parte, înstrăinate.
Nu doar resursele materiale au fost pierdute. Peste 7 milioane de români au fost nevoiți să își caute un viitor în afara granițelor, creând cea mai mare diasporă din istoria modernă a țării. În paralel, sistemul de educație s-a prăbușit, cercetarea românească a devenit un subiect de arhivă, iar în domenii precum sport, cultură și cinematografie, românii au ajuns să trăiască mai mult din amintiri decât din prezent.
Poate că Georgescu nu era soluția salvatoare. Poate că nici nu ar fi avut forța necesară pentru a răsturna un sistem adânc înrădăcinat. Însă un lucru este cert: a reușit să tragă un semnal de alarmă clar asupra faptului că românii nu mai sunt stăpâni în propria țară.
Aceasta este, de fapt, cea mai mare realizare a sa: a articulat o realitate pe care mulți o simțeau, dar puțini aveau curajul să o spună deschis. Într-un peisaj politic dominat de complicitate, frică și interese străine, Georgescu a vorbit despre lucrurile fundamentale pe care le-am pierdut.
Dacă acest mesaj va rămâne doar o observație tristă sau dacă va deveni un punct de cotitură în conștiința colectivă, depinde de noi toți. România se află într-un moment în care nu își mai poate permite să ignore realitatea. Alegerea între continuarea drumului actual și recâștigarea suveranității economice, culturale și sociale nu mai este doar o opțiune politică – este o necesitate istorică.
Este timpul ca românii să decidă dacă vor fi spectatori sau actori în propriul lor destin.
