Ion ȘTEFANOVICI, CAPDR: „România între gesturi de forță și înțelepciune diplomatică”

Decizia Federației Ruse de a expulza doi diplomați români în aprilie 2025 este un episod previzibil, venit ca reacție la un gest similar luat de România în martie

În mod obișnuit, astfel de episoade sunt interpretate în cheia unor reflexe de „solidaritate euroatlantică” sau „reciprocitate diplomatică”. Dar realitatea geopolitică din 2025 nu mai seamănă cu lumea post-Crimeea, iar rigiditatea poate deveni, azi, o greșeală strategică.

Ca Președinte al Centrului de Analiză și Planificare a Dezvoltării Regionale (CAPDR), îmi asum responsabilitatea de a privi lucrurile în mod pragmatic și lucid: România nu-și mai permite să reacționeze impulsiv, în logici care nu-i mai servesc interesul național direct.

1. Lumea nu mai este bipolară. Rusia nu mai e izolată.

În ciuda sancțiunilor occidentale, Federația Rusă și-a consolidat relațiile strategice cu China, India, Iran, Turcia și alte economii emergente. Ceea ce se întâmplă în prezent nu mai este o confruntare între „blocuri”, ci o reașezare a polilor de influență globală. A continua să ne raportăm la Rusia doar ca la o amenințare – și atât – înseamnă să ne blocăm într-o închisoare geopolitică a trecutului.

2. România, stat de frontieră, trebuie să joace inteligent.

România are un rol crucial pe flancul estic al NATO și UE. Dar acest rol trebuie dublat de discernământ. Expulzarea de diplomați ruși – fără o miză clară, fără un câștig concret – nu este o dovadă de forță, ci de vulnerabilitate mascată în loialitate.

Trebuie să ne întrebăm onest: ce a câștigat România din acest gest? Securitate mai mare? Influență diplomatică? Acces extins la resurse? Sau doar un titlu de știre și o reacție de la Moscova care putea fi evitată?

3. România trebuie să construiască punți, nu doar să întrețină ziduri.

Nu propun o abandonare a valorilor euroatlantice. Dimpotrivă. Propun o politică externă matură, în care România să fie capabilă să păstreze canale de comunicare, să exercite influență în regiune și să fie percepută ca o voce a echilibrului – nu doar ca un pion disciplinat.

În timp ce Ungaria, Turcia sau chiar Serbia își conservă relațiile funcționale cu Moscova, România pare tot mai des tentată să apese pedala simbolismului, în dauna pragmatismului. Iar într-o regiune fragilă, simbolismul costă.

4. CAPDR susține o politică externă inteligentă și echilibrată.

Avem nevoie de o școală românească de diplomație post-criză, bazată pe discernământ, previziune și interes național. CAPDR promovează o abordare în care România să nu mai reacționeze mecanic, ci să gândească strategic – cu un ochi spre regiune și altul spre interesele economice și sociale ale cetățenilor săi.

Securitatea nu se construiește doar prin alianțe, ci și prin relații. Iar viitorul unei Românii puternice depinde de capacitatea noastră de a negocia, de a media și de a construi – nu doar de a executa.

Ion Ștefanovici, Președinte CAPDR