Când l-am cunoscut pe Nicholas, săptămâna aceasta, la București, mi-am dorit foarte mult ca el și Radovan, băiatul meu cel mare, să se cunoască și să devină prieteni

M-am bucurat sincer când acest lucru s-a întâmplat, ieri, la evenimentul „La Origini”, într-o atmosferă de familie, prietenie și respect pentru tradițiile noastre.

Privindu-i împreună, m-am gândit că întâlnirea lor are o semnificație care depășește bucuria unei prietenii între doi copii.

S-au întâlnit mai multe generații. Noi, părinții, cu profesiile, experiențele, responsabilitățile și preocupările noastre, și ei, copiii, cu întreaga viață înainte. Nu au lipsit desigur nici bunicii.

Dincolo de diferențele dintre meseriile și drumurile noastre, ne unește o aspirație fundamentală: să trăim într-o Românie sănătoasă, stabilă, cu o economie puternică, instituții responsabile și o direcție clară de dezvoltare. O țară în care munca să aibă valoare, familia să aibă siguranță, iar copiii să aibă motive să-și construiască viitorul acasă.

Cred că adevărata măsură a unei generații se vede în ceea ce reușește să lase generației următoare. În educația pe care o oferă, în valorile pe care le transmite, în încrederea pe care o construiește și în țara pe care o pregătește pentru propriii copii.

Noi, adulții de astăzi, avem obligația morală și părintească să le asigurăm o copilărie fericită și perspectiva unui viitor demn, aici, în țara lor.

Pentru că, în cele din urmă, marile responsabilități ale vieții se întâlnesc în același punct: viitorul copiilor noștri.

La asta se reduce totul.

La datoria de părinți. La datoria de cetățeni. La datoria de români.