Mihaela SPĂTARU, lider SANITAS în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani, la FERM 2025: „Doar prin dialog tripartit putem construi un sistem sanitar modern, performant și adaptat nevoilor reale ale pacienților”

FORUMUL ECONOMIC REGIONAL MOLDOVA 2025

Ediția a XIX-a – Vatra Dornei, 9–13 iulie 2025

Panel tematic:

Sănătate și Servicii Medicale în Regiunea Moldova

Speaker:

Bogdan Movilă, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni-Grajduri și Mihaela Spătaru, asistent medical principal la Spitalul Municipal de Urgență Pașcani – lideri sindicali Sanitas IAȘI

Tema intervenției:
„Reorganizarea sistemului sanitar și dezvoltarea serviciilor de îngrijiri paliative și cronici”

Într-un cadru de dezbatere strategică dedicat dezvoltării economice și sociale a Regiunii Moldova, Panelul 6 „Sănătate și Servicii Medicale în Regiunea Moldova”, desfășurat în cadrul Forumului Economic Regional Moldova 2025, a scos în evidență o temă esențială pentru sistemul medical regional și național: reorganizarea sistemului sanitar și dezvoltarea serviciilor de îngrijiri paliative și pentru bolile cronice.

Participanții au evidențiat nu doar nevoia stringentă de reformă, ci și importanța unui dialog tripartit real și constructiv între autorități, managementul unităților sanitare și reprezentanții angajaților, pentru a defini politici sustenabile, eficiente și adaptate realităților regionale.

---

Dialogul social – fundamentul reformei sistemului sanitar

Mihaela Spătaru, asistent medical principal la Spitalul Municipal de Urgență Pașcani și lider sindical SANITAS, a deschis intervenția subliniind rolul esențial al dialogului social în procesul de reformă. Ea a apreciat deschiderea organizatorilor Forumului de a integra reprezentanți sindicali în discuțiile majore privind sănătatea, subliniind:

„Numai un dialog tripartit între factori decidenți, management și reprezentanții salariaților poate conduce la cele mai bune soluții pentru sistemul sanitar.”

Din postura sa de lider sindical și profesionist cu peste 18 ani experiență în îngrijirile paliative, Mihaela Spătaru a a pledat pentru o comunitate medicală sustenabilă, alcătuită din personal bine informat, pregătit și motivat să răspundă nevoilor în schimbare ale pacienților.

Reorganizarea serviciilor medicale în contextul schimbărilor demografice și epidemiologice

Un punct central al intervenției a fost necesitatea reorganizării sistemului sanitar, în special a serviciilor dedicate pacienților cu boli cronice și paliative. Mihaela Spătaru a explicat că, în prezent, sistemul este suprasolicitat, cu pacienți cu patologii complexe care ajung frecvent în serviciile de urgență (CPU) și unitățile de terapie intensivă (ATI), unde se crează blocaje și suprasolicitare a resurselor.

„Pacienții cu patologie foarte grea ajung în CPU, dar o parte dintre ei ar putea fi triati prin alte metode, care să îi îndrepte spre servicii specializate, evitând astfel aglomerarea serviciilor de urgență.”

Ea a atras atenția asupra modificărilor legislative și a dorinței factorilor decidenți de a reduce până în 2030 numărul de paturi cu grad redus de ocupare (conform statisticilor Ministerului Sănătății, cu o țintă de 20%) și de a reconverti aceste paturi în servicii eficiente, orientate spre nevoile reale ale pacienților.

Această transformare presupune o reorganizare atentă și participativă, care să țină cont de realitățile din teren și să nu afecteze negativ personalul și calitatea actului medical.

Secția de îngrijiri paliative de la Pașcani – un model regional cu rezultate notabile

Mihaela Spătaru a prezentat date concrete din activitatea Secției de Îngrijiri Paliative din Pașcani, prima secție de stat de acest tip din România, care funcționează din 2007 și are o capacitate de 50 de paturi cu internare continuă.

Gradul de ocupare constant al secției este de 100%, iar listele de așteptare sunt mereu încărcate, semn clar al unei cereri acute pentru astfel de servicii.

Statisticile din 2024 indică o creștere a pacienților cu afecțiuni precum demența vasculară, tumori maligne, insuficiență cardiacă congestivă sau hemiplegie. În același timp, s-a reușit scăderea duratei medii de spitalizare cu 6%, până la 29 de zile per pacient, printr-o gestionare eficientă a cazurilor.

„Dacă s-ar deschide astăzi două etaje noi la Pașcani pentru îngrijiri paliative, s-ar umple și tot nu ar fi suficiente.”

Această realitate pune în evidență nu doar nevoia extinderii capacității, ci și necesitatea unei strategii coerente și integrate de dezvoltare a serviciilor paliative în întreaga regiune Moldova.

Provocările resurselor umane și normativele specifice îngrijirilor paliative

Un alt aspect critic evidențiat a fost deficitul de personal specializat în domeniu. În echipele de îngrijiri paliative, pe lângă medici și asistenți, activează psihologi, asistenți sociali și alți specialiști, iar formarea și atragerea acestora reprezintă o provocare majoră.

Mihaela Spătaru a menționat că Sindicatul Sanitas a avut un rol activ în sprijinirea formării profesionale a personalului, astfel încât, la acreditarea recentă, secția din Pașcani avea toți asistenții medicali specializați conform normativelor.

„Am reușit să-i aducem pe toți să fie specializați și să avem medicii atestați în îngrijiri paliative.”

Ea a insistat pe necesitatea unor cadre legislative clare care să definească cu precizie ce înseamnă îngrijirea paliativă, inclusiv delimitarea față de îngrijirea „end of life”, pentru a nu stigmatiza pacienții și pentru a crea un cadru care să stimuleze și să protejeze personalul implicat.

Mircea Dinu Bordiniuc, medic primar chirurgie plastică la Spitalul Județean Suceava, a adăugat că actualele norme legale și finanțările nu reflectă corect complexitatea și necesarul serviciilor paliative.

„Dacă se respectă normativul conform legii, nimeni nu și-ar permite cu adevărat să îngrijească pacienți la paliație, pentru că este foarte costisitor.”

El a atras atenția și asupra lipsei unor instituții similare modelului francez EHPAD, destinate persoanelor în vârstă dependente, ceea ce pune o presiune suplimentară pe serviciile de urgență și spitalizare.

Sergiu Apostol, lider SANITAS la Spitalul Socola, a atras atenția asupra costurilor ridicate și a normativelor stricte care impun raporturi mari de medici și asistenți pentru îngrijirea pacienților paliativi, reflectând o provocare majoră în menținerea acestor servicii.

„Dacă se respectă normativul conform legii, nimeni nu și-ar permite cu adevărat să îngrijească pacienți la paliație.”

Importanța stimulentelor și recunoașterea uzurii profesionale

Din perspectiva sindicală, Mihaela Spătaru a pledat pentru introducerea unor stimulente specifice, cum ar fi posibilitatea pensionării anticipate pentru personalul care lucrează în secții cu grad ridicat de complexitate și uzură fizică și psihică, cum sunt cele de îngrijiri paliative.

„Să stabilim o uzură profesională reală și să oferim stimulente care să susțină păstrarea personalului în aceste sectoare dificile.”

Aceste măsuri ar putea contribui la retenția personalului calificat și la creșterea calității serviciilor oferite pacienților cu boli cronice și în stare paliativă.

O viziune multidisciplinară și servicii extinse la domiciliu

Ramona Guraliuc, medic șef UPU-SMURD Botoșani, a punctat că îngrijirile paliative trebuie să depășească limita spitalelor și să se dezvolte în mod sustenabil și la domiciliu, prin echipe multidisciplinare compuse din medici, asistenți, psihologi, preoți și alți specialiști.

„Trebuie să fim o țară civilizată, care să permită pacienților cronici să aibă un deces demn, fără durere și anxietate.”

Ea a subliniat dificultățile în alocarea resurselor și în atragerea personalului supra-specializat, evidențiind că serviciile integrate, inclusiv tratamentele minim invazive la domiciliu, pot reduce internările inutile și pot crește calitatea vieții pacienților.

Apel către factorii decidenți – o reformă sustenabilă și adaptată realităților

În final, toate intervențiile au convergit spre ideea că reformarea sistemului sanitar trebuie să se bazeze pe realitățile din teren, pe dialog permanent între toate părțile implicate și pe elaborarea unor politici eficiente, pragmatice și echitabile.

Mihaela Spătaru a punctat:

„Fără noi, ăștia mici, nu s-ar mișca sistemul sanitar, nici public, nici privat.”

Aceasta este o chemare la responsabilitate comună, de la ministere și administrații locale, până la sindicate și comunitate, pentru a sprijini și dezvolta serviciile care sunt vitale pentru sănătatea și demnitatea pacienților din Regiunea Moldova.

Concluzii

Panelul „Sănătate și Servicii Medicale în Regiunea Moldova” a relevat, în mod clar, necesitatea unei reorganizări profunde a sistemului sanitar regional, cu accent pe dezvoltarea serviciilor de îngrijiri paliative și boli cronice – sectoare esențiale în contextul îmbătrânirii populației și creșterii incidenței acestor afecțiuni.

Această transformare va depinde de:

• Crearea și actualizarea unui cadru legislativ clar și aplicabil;

• Implementarea unui dialog social real, inclusiv cu sindicatele;

• Alocarea resurselor financiare și umane necesare;

• Dezvoltarea unor modele de servicii integrate, inclusiv la domiciliu;

• Stimularea și protejarea personalului medical, recunoscând complexitatea și uzura muncii lor.

Forumul Economic Regional Moldova 2025 a oferit astfel un cadru unic pentru această dezbatere vitală, iar speranța este ca aceste discuții să se concretizeze în acțiuni concrete, care să aducă beneficii reale pacienților și întregului sistem medical din Regiunea Moldova.