Vitalie JOSANU, expert patrimoniul cultural, la FERM 2025: „Patrimoniul cultural nu este doar o povară, ci o resursă de dezvoltare și identitate regională”
100 de oportunități economice pentru dezvoltarea Regiunii Moldova pe traseul Autostrăzii A7
FORUMUL ECONOMIC REGIONAL MOLDOVA 2025
Ediția a XIX-a – Vatra Dornei, 9–13 iulie 2025
Panel tematic:
Cultură și Identitate Regională – Tradiție, Inovație și Coeziune Socială
Speaker:
Vitalie Josanu – expert patrimoniu cultural
Tema intervenției:
„Protejarea patrimoniului cultural național: între îndatoriri și oportunități”
Prezent la Forumul Economic Regional Moldova (FERM 2025), desfășurat între 9–13 iulie la Vatra Dornei, Vitalie Josanu, expert pe patrimoniul cultural, a atras atenția asupra unei teme esențiale pentru dezvoltarea durabilă a Moldovei: relația dintre protejarea patrimoniului cultural, obligațiile legale și oportunitățile economice.
În cadrul Panelului 10 – Cultură și Identitate Regională, Josanu a propus o analiză lucidă și adesea critică a modului în care este tratat patrimoniul construit în România, subliniind contradicția dintre responsabilitățile impuse proprietarilor de monumente și lipsa de sprijin real din partea statului.
Patrimoniul – între îndatoriri și oportunități
Josanu și-a început intervenția cu o reflecție inspirată de Victor Hugo: „Arhitectura aparține proprietarului, iar monumentul ne aparține nouă tuturor”. Pornind de aici, el a arătat cum, în mentalitatea publică și în practica administrativă, patrimoniul este perceput adesea ca o resursă exploatabilă, dar prea rar ca o responsabilitate comună.
„Avem tendința să folosim patrimoniul cultural ca pe o mârțoagă de care toți profită, dar pe care prea puțini o hrănesc”, a subliniat expertul, explicând că monumentele publice, fiind considerate „ale nimănui”, riscă să fie degradate prin lipsa de îngrijire.
În același timp, proprietarii privați ai monumentelor istorice sunt împovărați cu obligații legale, fără a primi un sprijin real pentru întreținerea și valorificarea acestora.
Monumentele – motor de identitate, cultură și economie
În opinia lui Josanu, patrimoniul cultural trebuie privit ca o mină de aur.
„Pentru a scoate aurul, trebuie mai întâi să investești. Monumentul atrage vizitatori, creează povești, susține tradiții și generează o economie locală”
El a oferit exemple concrete: orașul Roman, scutit de „buldozerul comunist”, se păstrează ca un adevărat muzeu viu, locuit de persoane particulare, iar mănăstirile sau cetățile medievale atrag vizitatori nu doar pentru dimensiunea spirituală, ci pentru autenticitatea lor istorică.
„Oamenii vin pentru ceea ce este autentic, pentru ceea ce reprezintă valoare. Dacă nu păstrăm acest lucru, pierdem obiectivul”, a avertizat Josanu, amintind și atașamentul comunităților din Republica Moldova față de Cetatea Soroca și de figura lui Ștefan cel Mare.
Statul și autoritățile locale – lipsă de coerență și implicare
În calitate de fost ofițer de patrimoniu timp de 16 ani, Josanu a prezentat un tablou îngrijorător al modului în care legislația și instituțiile aplică măsurile de protecție.
El a arătat că numărul acțiunilor în instanță și al contravențiilor aplicate pentru nerespectarea regimului patrimoniului este extrem de scăzut, ceea ce duce la degradări și pierderi ireversibile.
„Și contravenția este o măsură preventivă. Dacă ea lipsește, nu putem opri distrugerile”
Un exemplu elocvent a fost Sibiul, unde, în ciuda absenței sancțiunilor contravenționale, numărul infracțiunilor asupra patrimoniului este ridicat.
„Când nu există prevenție, pierderile sunt inevitabile”
Finanțarea patrimoniului – o mare problemă nerezolvată
Un alt subiect critic adus în discuție a fost finanțarea protejării patrimoniului cultural. Josanu a explicat că proiectul „Fondului Patrimoniului”, conceput pentru a direcționa o parte din taxele generate de activitățile economice derivate din monumente înapoi către întreținerea lor, a fost blocat de interese birocratice.
„Am propus ca tot ce înseamnă activitate economică provenită de pe urma unui monument istoric să revină parțial comunității pentru a fi reinvestit. Din păcate, lucrurile s-au pervertit și Bucureștiul a încercat să confişte ideea. Astfel, proiectul a rămas neaprobat”
Mai mult, el a criticat și modul în care sunt distribuite fondurile existente: regiunile sudice și Dobrogea beneficiază de programe multianuale de finanțare, în timp ce în Moldova proiectele se lansează și se închid într-un interval de câteva săptămâni, ceea ce face imposibilă o strategie coerentă.
Patrimoniul – resursă identitară și brand de oraș
Vitalie Josanu a reamintit că brandurile marilor orașe europene sunt construite în jurul patrimoniului și că lipsa de investiții în conservarea acestuia afectează nu doar cultura, ci și economia și identitatea comunităților.
„Patrimoniul cultural este resursă identitară. El generează economie locală, locuri de muncă, scade criminalitatea și creează coeziune socială. Dar pentru asta are nevoie să fie hrănit, nu doar exploatat”
Concluzie: Patrimoniul, între fragilitate și șansă de dezvoltare
Intervenția lui Vitalie Josanu la Forumul Economic Regional Moldova a adus în prim-plan o realitate adesea ignorată: patrimoniul cultural nu poate fi tratat doar ca un decor pentru turism sau ca o povară birocratică, ci trebuie privit ca o resursă strategică pentru dezvoltarea regională.
Mesajul său a fost unul dublu: pe de o parte, a evidențiat lipsurile actuale – de la legislație incoerentă și absența sancțiunilor preventive, până la inechități în finanțare și lipsa unui cadru coerent de sprijin pentru proprietarii de monumente. Pe de altă parte, a conturat și un potențial uriaș: patrimoniul poate deveni motor de economie locală, de turism sustenabil și de coeziune comunitară, dacă este tratat cu respect și responsabilitate.
În viziunea sa, protejarea patrimoniului nu este doar un gest cultural, ci și un act de politică publică și de strategie economică. Orașele și regiunile care știu să-și valorifice istoria devin mai atractive pentru turiști, investitori și locuitori deopotrivă. În lipsa unei astfel de viziuni, pierderile sunt ireversibile, iar comunitățile rămân fără repere identitare.
