FORUMUL ECONOMIC REGIONAL MOLDOVA 2025

Ediția a XIX-a – Vatra Dornei, 9–13 iulie 2025

Panel tematic:

Cultură și Identitate Regională – Tradiție, Inovație și Coeziune Socială

Speaker:

Marian Olaru – istoric, cercetător la Institutul Național ”Bucovina”, Suceava

Tema intervenției:

„Bucovina la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: identitate și multiculturalitate”

Prezent la ediția din acest an a Forumului Economic Regional Moldova (FERM), desfășurată între 9 și 13 iulie la Vatra Dornei, istoricul Marian Olaru, cercetător la Institutul Național „Bucovina” din Suceava, a susținut o intervenție memorabilă în cadrul Panelului 10 – Cultură și Identitate Regională

Discursul său a fost o incursiune densă în istoria, identitatea și transformările profunde ale Bucovinei, provincie aflată de-a lungul timpului la intersecția marilor puteri și a diferitelor influențe culturale, economice și politice.

Bucovina – un „experiment politic” la granița imperiilor

Marian Olaru a subliniat că Bucovina, „partea septentrională a Moldovei”, este rezultatul unui context geopolitic complex, modelat de ambițiile Imperiului Habsburgic de a ajunge la gurile Dunării. Austria a încorporat această regiune nu doar din considerente strategice, ci și pentru a o transforma „după chipul și asemănarea” sa, rupând-o de restul Moldovei.

În cei 144 de ani de administrație austriacă, provincia a cunoscut schimbări radicale: structura etnică s-a modificat semnificativ, populația românească scăzând de la circa 66-70% la 34% în 1910, în timp ce ucrainenii (numiți atunci roteni) ajunseseră la 38%. Procesul de colonizare a adus în zonă polonezi, germani, evrei, armeni și alte comunități, cu scopul de a înstrăina teritoriul de rădăcinile sale moldovenești.

Modernizare și sacrificii

Deși istoriografia oficială, inclusiv cea românească, a recunoscut că perioada austriacă a adus progres economic și infrastructural – drumuri imperiale, agricultură performantă, sprijin material pentru tinerii căsătoriți – Olaru a atras atenția asupra prețului plătit de populația locală.

„Acest progres economic s-a făcut cu sacrificii și, în multe cazuri, în detrimentul băștinașilor”, a precizat acesta, explicând că funcționărimea era, în mare parte, alogenă, iar românii rareori ocupau poziții administrative.

Un detaliu inedit evocat a fost rolul Bucovinei ca zonă de tranzit pentru evreii din Galiția și Rusia, atrași de perspectiva emigrării către Statele Unite. Aceștia se stabileau adesea în localitățile de graniță, profitând de taxe mai mici la emigrare și de poziția strategică a provinciei.

Reîntoarcerea la România și deziluziile interbelice

În 1918, Bucovina a revenit în cadrul statului român, într-un moment descris de Olaru drept „una dintre clipele astrale ale acestui neam”. Totuși, entuziasmul unirii nu a fost total.

„Funcționarul austriac, urât atâta vreme, era uneori mai eficient decât cel român impus de la București”, a remarcat istoricul, citând mărturii de epocă.

Această schimbare de administrație a adus și nemulțumiri, inclusiv din cauza birocrației și a intereselor particulare care au subminat uneori interesul public.

Bucovina – lecție de conviețuire interetnică

În viziunea lui Marian Olaru, Bucovina nu trebuie mitizată exclusiv pentru unicitatea ei, ci înțeleasă ca un spațiu unde „raporturile interetnice, complexe și bogate, au adus prosperitate”. Această diversitate a fost una dintre sursele forței regiunii, diferențiindu-o de alte provincii.

Istoricul a amintit și legăturile culturale profunde ale Bucovinei cu mari figuri literare: Mihai Eminescu, care a iubit această provincie, poeta Rose Ausländer, care o numea „mama mea verde Bucovina”, sau Dimitrie Petitnou, ce o descria drept „diamantul care se alătură coroanei lui Ștefan cel Mare”.

Un apel la cunoaștere și respect pentru istorie

În final, Olaru i-a îndemnat pe participanți să cunoască Bucovina „nu pentru că așa ne învață austriecii sau Germania Bucovinei, ci pentru a înțelege complexitatea și bogăția istoriei sale”.

Discursul său a fost o pledoarie pentru depășirea barierelor politice și geografice, pentru păstrarea memoriei istorice și pentru recunoașterea rolului pe care diversitatea l-a avut în prosperitatea regiunii.

Concluzie

Intervenția lui Marian Olaru la FERM 2025 a fost mai mult decât o prezentare istorică – a fost un discurs cu profunzime și un apel la luciditate. Pornind de la exemple concrete și date documentare, istoricul a reconstruit parcursul Bucovinei de la provincie a Moldovei, la „experiment politic” al Imperiului Habsburgic și, apoi, la parte integrantă a statului român.

El a arătat că evoluția acestei regiuni nu poate fi înțeleasă doar prin prisma miturilor sau a nostalgiei, ci printr-o analiză echilibrată a transformărilor economice, sociale și etnice care au modelat-o.

Mesajul său central a fost limpede: Bucovina este o lecție de conviețuire interetnică și un exemplu al felului în care diversitatea poate genera prosperitate atunci când este respectată și valorificată.