Cu o experiență concretă în dezvoltarea unei fabrici proprii, Grădinaru a evidențiat dificultățile financiare majore cu care se confruntă antreprenorii din agricultură, menționând că pentru o unitate de producție relativ modestă a fost nevoit să acceseze credite de ordinul milioanelor de euro.

Fabrici locale – un vis prea scump pentru micii fermieri

„Pentru o fabrică mică, sumele sunt uriașe. Am ajuns să contractez credite de milioane de euro pentru a menține o capacitate de producție relativ modestă. Dezvoltarea unei fabrici în acest context devine aproape imposibilă pentru un antreprenor de unul singur”, a declarat Dan Grădinaru în fața audienței de la FERM 2025.

Vorbind din experiența directă a unui antreprenor care și-a crescut afacerea cu eforturi considerabile, Grădinaru a subliniat că, fără colaborare și asociere reală între fermieri și investitori, visul de a construi o rețea de procesare agroalimentară locală este greu de realizat.

În opinia sa, doar companiile mari, cu acces la resurse financiare importante, pot dezvolta capacități industriale de procesare care să deservească eficient mai multe județe.

„Cred că doar o firmă mare reușește să realizeze o fabrică cu o capacitate suficientă, cât se vrea, dintr-un județ, două, trei. Mă gândesc la o astfel de colaborare, dar ar trebui cineva cu o finanțare destul de importantă. Ajungem exact la discuția: asocierea”

„O singură fabrică pentru o întreagă regiune – un model sustenabil”

Fondatorul Ideea Fertil a pledat pentru o abordare strategică în dezvoltarea infrastructurii de procesare din agricultură, în special în regiunile defavorizate sau montane. În locul fragmentării resurselor în zeci de microinvestiții neviabile, Grădinaru propune concentrarea într-un proiect comun, bine dimensionat și sustenabil.

„Discuția mi se pare mai ok să fie o singură fabrică, care să preia de la tot Vasluiu și granița cu Bacăul, dar nu fiecare fermier să implementeze câte un astfel de proiect – e prea mult”

În același spirit, el a criticat tendința individualistă a fermierilor care încearcă să dezvolte propriile unități de procesare în paralel, fără a avea în spate o logică economică solidă sau o masă critică de producție.

Asocierea – cheia dezvoltării durabile în agricultură

Pentru Grădinaru, asocierea fermierilor în structuri eficiente și democratice nu este doar o opțiune, ci o condiție de supraviețuire în actualul context economic. El a atras atenția asupra nevoii de a depăși orgoliile personale sau diferențele de pregătire profesională atunci când vine vorba despre cooperare în agricultură.

„Să-și pună produsele în comun, să poată sparge, să intre în interiorul vieții pentru a comercializa, dar nici în caz să conducă. Indiferent de pregătire. Eu sunt economist, dar chiar nu contează pregătirea”

A mers mai departe, propunând chiar ca autoritățile locale sau centrale să sprijine direct modelele de asociere, prin monitorizare activă și sprijin direcționat.

„Ar trebui premierii să-și vadă pe fermă, să aleagă un producător pe care să-l verifice și așa să cred că ar fi mult mai multe șanse pentru a avea succes”

Franciza – o soluție alternativă pentru scalare

Totodată, Dan Grădinaru a menționat că, deși ideea extinderii prin fabrici proprii este nerealistă pentru un singur antreprenor, un model de franciză sau parteneriat strategic ar putea reprezenta o soluție viabilă. Cu toate acestea, implementarea unui astfel de sistem implică parteneri serioși și capital substanțial, iar acest lucru readuce în discuție nevoia unei viziuni comune și a unei infrastructuri de sprijin la nivel național.

„M-am gândit la soluția asta, dar cred că doar cu franciză sau parteneriat cu alte firme e posibil. Nu pot eu să construiesc mai multe fabrici. Am 50 de ani, bănuiesc că-mi va lua vreo 50…”

Concluzie

Intervenția lui Dan Grădinaru la FERM 2025 a adus în prim-plan una dintre cele mai presante probleme ale agriculturii din România: incapacitatea micilor producători de a susține investiții majore în infrastructură de procesare, în lipsa unui cadru de asociere funcțional și a unui sprijin financiar coerent.

Prin experiența directă și realismul cu care a vorbit despre dificultățile întâmpinate, Grădinaru a reușit să transmită un apel la colaborare și la regândirea priorităților în politicile de dezvoltare rurală. Fără o strategie unitară, axată pe sustenabilitate, regiunile agricole rămân vulnerabile, iar resursele locale – insuficient valorificate.