Liderul SANITAS IAȘI, Iulian COZIANU: “Mulți dintre colegi au trăit spaima celor care într-un război sunt în prima linie a frontului”
100 de oportunități economice pentru dezvoltarea Regiunii Moldova pe traseul Autostrăzii A7
Interviu realizat în cadrul ediției de toamnă a Revistei “Moldova Invest” editată de News Moldova
Domnule Iulian COZIANU, care au fost riscurile la care a fost supus personalul TESA din spitalele cu bolnavi Covid? În acest context, cum s-au modificat conditiile de lucru pentru personalul din spitalele cu bolnavii Covid in perioada 2020-2022? Ce ajutor, din partea statului, a primit personalul medical si TESA in urma imbolnavirii cu Covid 19?
Aș vrea să încep prin a vă mulțumi pentru că ne-ați oferit oportunitatea ca prin acest articol să putem explica ce au simțit sau cum au trăit angajații din sistemul sanitar în perioada stării de urgență și prima perioadă a stării de alertă.
A fost realmente un șoc pentru toți angajații din sistemul sanitar vestea că trebuie golite spitalele de pacienți și pregătite pentru a îngriji pacienți cu o patologie despre care nu știau mai nimic sau știau doar ceea ce se transmitea în mass-media “imagini cu sute de sicrie din Lombardia – Italia”.
Sigur că partea cea mai grea a acestei lupte a dus-o personalul medical – medici, asistente medicale, infirmiere, brancardieri, însă nu este deloc de neglijat importanța muncii colegilor din TESA, muncă care s-a văzut atât de bine în această perioadă. Fără munca lor am fi fost în situația de a intra “cu mâinile goale” în sectoarele COVID. Totuși ei au făcut minuni și au reușit atunci când nu se găseau mai deloc echipamente de protecție, dezinfectanți și materiale sanitare, să ne aprovizioneze. Riscurile au fost și pentru ei destul de mari pentru că virusul s-a propagat și în spațiile în care ei își desfășurau activitatea.
Peste noapte ne-am trezit în situația în care condițiile de muncă s-au modificat datorită obligativității portului echipamentului de supraprotecție (măști, combinezoane, ochelari, viziere, mănuși etc.) ceea ce a făcut ca activitatea să se desfășoare cu foarte mare dificultate. A fost nevoie de regândirea programului de lucru, de detașarea unor salariați dintr-un sector în altul. A fost un efort pentru toți angajații să ne adaptăm la noile condiții în care a trebuit să lucrăm.
S-au rescris protocoale de lucru, s-au făcut trasee și circuite noi, uneori au fost modificări radicale. Gândiți-vă că au fost situații în care oameni care până ieri îngrijeau pacienți cu patologie neurochirurgicală, chirurgicală, pediatrică, etc. de astăzi au fost nevoiți să îngrijească pacienți COVID-19. E doar un exemplu.
Nu a fost ușor însă ne-am adaptat din mers și credem că după 2 ani și jumătate putem spune că ne-am făcut datoria.
Ca angajați, atât personal nemedical cât și personal TESA, nu au primit nici un fel de ajutor din partea statului, nici atunci când mulți dintre noi s-au îmbolnăvit de COVID-19.
În schimb un sprijin real am primit din partea societății civile care s-a mobilizat într-un mod exceptional și a fost alături de angajații din sistemul sanitar, fiecare cu ceea ce a putut. Sigur aici trebuie amintită și implicarea actorilor locali de la acea vreme, primarul municipiului Iași, președintele Consiliului Județean, prefectul județului Iași și directorul DSP.
Pe perioada 2020-2021 au fost cazuri cand personalul medical a fost nevoit sa isi mareasca cheltuielile cu chirii temporare, teste medicale, costuri suplimentare ale vietii de zi cu zi. Au fost asemenea cazuri printre membrii sindicatului Sanitas Iasi?
Pentru că nu știam mai nimic despre modalitățile de transmitere a bolii, mulți dintre angajații din sistemul sanitar au fost obligați să se separe de familii, să-și caute spații de cazare, să se testeze suplimentar, iar toate aceste lucruri au venit evident și cu o serie de cheltuieli suplimentare ale angajaților.
Însă așa cum am arătat și ceva mai înainte am avut parte de sprijin din partea Primăriei Municipiului Iași, a Consiliului Județean și a DSP Iași, s-au mobilizat și ne-au sprijinit cu spații de cazare pentru angajații care lucrau în sectoare COVID, în căminele studențești din Campusul Tudor Vladimirescu și Căminul – de pe lângă Casa Corpului Didactic.
Primăria Iași a pus la dispoziția personalului medical autobuze speciale care au circulat pentru a transporta personalul medical și între orele în care circulația era restricționată. La fel și Consiliul Județean ne-a sprijinit în ceea ce a însemnat transportul intrajudețean din zona metropolitană.
Ce alti factori de stres au suportat la locul de munca membrii sindicatului, membri care se incadreaza – in opinia dvs. – la dreptul unor sporuri banesti?
Faptul că lucrai într-un spital era în acea perioadă un stres imens. Probabil mulți dintre colegi au trăit spaima celor care într-un război sunt în prima linie a frontului. Până la urmă este umană această frică de necunoscut. Din fericire pentru noi într-un timp scurt după fenomenul Suceava, după primele cazuri de focare în rândul personalului medical, mare parte dintre angajați au reușit să treacă peste acel prag psihologic, peste acea teamă.
Dacă este să vorbim de partea financiară, despre ce a însemnat acordarea unor stimulente financiare, pot afirma fără să greșesc că toți colegii și-au făcut și și-ar fi făcut treaba indiferent dacă au existau sau nu aceste stimulente financiare.
Ca o analiză comparativă, cum apreciați condițiile salariale, de muncă și de pregătire continuă din spitalele de stat în raport cu cele private?
O analiză comparativă între condițiile salariale, de muncă și de pregătire între unitățile sanitare publice și cele private necesită introducerea în analiză a multor elemente. Însă voi încerca să surprind în câteva cuvinte diferențele. O unitate privată rămâne până la urmă o afacere, și chiar dacă vorbim de sectorul sănătate, la final ea trebuie să producă profit celor care o administrează.
Plecând de la acest principiu nu toate activitățile din sistemul sanitar sunt profitabile, sunt activități extrem de importante, cu niște cheltuieli enorme pe care astăzi nu le face decât sistemul public, și mă refer la medicina de urgență, politraumatismele, cazurile complicate care necesită intervenții și îngrijiri în ATI și lista este extrem de lungă.
Dacă este să discutăm despre condiții de salariale, ele sunt în mare parte similare. Diferențe sunt în ceea ce privește condițiile de muncă, unitățile private având de multe ori condiții mult mai bune, însă în ultimii 10-15 ani prin implicarea autorităților locale și printr-un management performant, putem afirma că există și unități publice în care condițiile de muncă și cele de acordare a îngrijirilor medicale sunt comparative cu cele din spitalele private.
În ceea ce privește pregătirea personalului, aceasta se face aproape în întregime în spitalele publice, însă și personalul din spitalele private este permanent preocupat și de educația medicală continuă.
Ce soluții imediate ar putea fi adoptate în vederea creșterii într-un interval de 5 ani a gradului de satisfacție al pacientului în raport cu îngrijirile primite în sistemul medical de stat?
Pentru creșterea gradului de satisfacție al pacientului care primește îngrijiri în unitățile din sistemului medical de stat este nevoie de schimbări în două direcții, pe de o parte continuarea investițiilor în modernizarea spațiilor spitalicești și dotarea acestora cu echipamente medicale de ultimă generație, iar pe de altă parte îmbunătățirea relațiilor dintre personalul medical și pacient. Aici mă refer în primul rând la îmunătățirea comunicării cu pacientul și aparținătorii acestuia, capitol la care din păcate sistemul de stat este încă deficitar.
În ceea ce privește activitatea noastră ca sindicat, suntem preocupați de cadrul legislativ care se conturează în această perioadă referitor la finanțarea spitalelor. Este știut faptul că în ultimii 2 ani toți indicatorii financiari ai spitalelor s-au modificat, iar în contextul creșterilor actuale a prețurilor, o finanțare insuficientă poate duce rapid la blocarea desfășurării activității în unele spitale.
Urmează o perioadă dificilă de negocieri pentru elaborarea unei noi legi de salarizare a personalului din sectorul public. Vorbim de o lege care va avea multe constrângeri asumate de penultimul Guvern prin PNRR, o lege care pe de altă parte în opinia noastră ar trebui să aducă corectarea inechităților existente astăzi în politica salarială și nu în ultimul rând un plus de venituri pentru angajați.
