Președintele Asociației pentru Turism Bucovina, Ciprian ȘLEMCO, vine la Moldova Invest! TURISMUL: între potențial nevalorificat și posibilități reale

Managementul destinației turistice este un concept integrat, care pune laolaltă patrimoniul natural și antropic existent, posibilitățile de petrecere a timpului (sport, distracție, relaxare, experiențe locale etc.) și toată infrastructura care există într-o regiune sau țară.Este unica abordare care duce în mod durabil la o dezvoltare armonioasă și solidă a unei regiuni sau a unei țări.

 Cum ați caracteriza, într-o manieră sintetică, industria turismului din regiunea Moldovei, evidențiind potențialul turistic al fiecărui județ?

Dezlânată. Avem povești de succes (de la parte din dezvoltarea turismului din zona rurală a Bucovinei până la formatul compozit al centrului Iașiului sau revitalizarea din Vatra Dornei), dar avem și zone uitate sau unde lucrurile arată bine, dar nu sunt integrate.

Aș vrea să văd o hartă cu Miclăușenii, Stănceștii, Zaiceștii, Delenii acolo, dar și să simt că acești oameni se pun la aceeași masă și stabilesc un parteneriat. Da, fiecare județ este o entitate administrativă, însă un turist nu călătorește pe acest tipar. Mai degrabă are nevoie de un drum al conacelor, altul al mănăstirilor, al treilea al bucatelor locale sau vinurilor.

Mai mult, el are nevoie de o imagine clară. Iar aceasta, dincolo de stema unui județ sau a altuia, înseamnă un brand. O marcă regională, care să-i dea ghes să meargă acolo, și aceasta nu pe principiul frugal al lui ‚been there, done that, what’s next?’.”, a declarat CIPRIAN ȘLEMCO, PREȘEDINTE AL ASOCIAȚIEI PENTRU TURISM BUCOVINA.

Există o statistică a gradului de înnoptare a turiștilor în județele Moldovei? Putem considera ca fiind un indicator de succes acest concept al gradului de înnoptare folosit pentru măsurarea interesului pe care îl manifestă turiștii în raport cu destinațiile turistice din diferite zone geografice?

Gradul de ocupare al unităților de cazare este atât un indicator de eficiență a investiției (în literatura de specialitate se consideră un prag al eficienței un grad de circa 70-80%, cu variații în funcție de specificul unității de cazare vizate), cât și unul al activității turistice în ansamblul său.

Dincolo de acest lucru însă, într-o zonă unde turismul de tranzit sau transfrontalier (studenți, comerț, diverse activități lucrative implicând cazări punctuale), pe noi ne ajută acest indicator doar dacă îl calculăm punctual, pe anumite localități sau arealuri, nu atât la nivel de regiune sau județ, pentru că ne-am orienta greșit dacă am pune laolaltă, de pildă, întregul Județ Suceava.

PNRR pune un accent deosebit pe ORGANIZAȚIA de MANAGEMENT a DESTINAȚIEI în domeniul turismului. Practic, ce reprezintă această formă de organizare și ce impact preconizat estimează autoritățile locale prin adoptarea acestei metode de lucru?

Managementul destinației turistice este un concept integrat, care pune laolaltă patrimoniul natural și antropic existent, posibilitățile de petrecere a timpului (sport, distracție, relaxare, experiențe locale etc.) și toată infrastructura care există într-o regiune sau țară.

Este unica abordare care duce în mod durabil la o dezvoltare armonioasă și solidă a unei regiuni sau țări. Altfel, dacă avem o sută de pensiuni și hoteluri în zona mănăstirilor pictate, dar nu și o paletă bine dezvoltată și promovată de servicii alternative turismului strict cultural, o infrastructură calibrată nevoilor turiștilor, de la transport în comun și până la poteci marcate pentru durmeție, turismul va fi subdimensionat, iar turiștii vor sta în zonă doar 1-2 nopți, cât să viziteze mănăstirile pictate, și se poate mult mai bine de atât.

În prima jumătate a lui 2021 de pildă, la nivel național am avut o ședere medie de 2 nopți în cazul turiștilor români, respectiv puțin peste 2 nopți la cei străini. Acest lucru spune multe despre adoptarea unui concept de management al destinației care să promoveze cu adevărat o zonă prin toate cele existente acolo.

Legat de impact, turismul are un efect multiplicator în economia locală, deci adoptarea unui astfel de concept va duce, de pildă, la dezvoltarea comerțului (oamenii, cu cât stau undeva mai mult, apelează la comerțul local mai mult) sau a serviciilor (de la închiriat de biciclete, încondeiat de ouă și până la tururi ghidate), dar în egală măsură încurajează micii producători locali, menține sau revigorează tradițiile, iar dacă este organizat corect duce la protejarea mediului, localnicii fiind înclinați să păstreze pădurea dacă ea atrage turiști pe termen lung, decât să o taie pentru un profit punctual.

PNRR propune 3 reforme si 2 investiții pentru a răspunde provocărilor și a propulsa turismul de destinație. Bugetul total alocat este de 200 milioane euro. Ce procent din această valoare se estimează să revină Moldovei? S-a început deja conturarea unor proiecte care ar putea întruni condițiile de finanțare prin intermediul acestor alocări bugetare predefinite prin PNRR?

Avem acea componentă cu cele 12 trasee turistice incluse în PNRR, dintre care, de pildă, este cel al mănăstirilor din zona Moldovei. Și probabil că vom avea cele 12 trasee. Dar, dacă prestatorii locali nu sunt parte a acestui plan, dacă traseele nu pleacă de la nevoile turiștilor, situația pieței actuale, respectiv dacă nu îi integrează și integrează pe prestatori, vom avea o altă Via Transilvania unde turiștii sunt alergați de câinii de la stâne, iar promovarea lasă mult de dorit.

Astfel că, până să mă aștept la ceva de la PNRR, l-aș invita pe cel din dreapta, din stânga și de peste drum la un pahar de vorbă, apoi am merge cu toții cu jalba-n proțap la primar și tot așa. Nu sunt vorbe-n vânt, avem exemple de turism integrat la Izvoare, în Harghita, de pildă, unde oamenii n-au așteptat, s-au asociat și pus pe treabă.

Turismul a fost poate cel mai crunt lovit domeniu de pandemia de Covid 19. Anul 2020 este primul an din istorie în care în plin sezon, totul a fost închis în România și în lume. Abia la finalul verii, lucrurile s-au mai dezmorțit puțin. 2021 nu a reușit nici pe departe să determine recuperarea pierderilor din 2020. Cum au supraviețuit antreprenorii din turism în acești doi ani?

Cifrele ne arată o imagine clară a situației: căderea de la începutul pandemiei se vede prin faptul că în 2020 am avut la nivel național o scădere cu 52,30% a sosirilor de turiști față de 2019, iar dacă, în aceste condiții, indicele utilizării capacității de cazare a fost de 22,90% în 2020, el a ajuns la 19,20% în prima jumătate a lui 2021.

Sunt firme în zona serviciilor care nu au supraviețuit, care au fost închise și închise au rămas. Altele au dus-o mai bine sau au avut o rezervă care le-a prins bine în această perioadă.

Altele s-au reprofilat: restaurante care s-au orientat spre livrări bazate pe un meniu adaptat, pensiuni care s-au orientat spre familii sau grupuri de prieteni și au funcționat în regim de închiriere integrală, de casă de vacanță, agenții de turism sau ghizi operând în mod obișnuit cu grupuri de turiști străini, care în această perioadă s-au reorientat spre grupuri de copii sau tururi mai scurte pentru români…

În general, firmele mai mici dispuse la un efort susținut s-au putut replia mai repede decât cele unde investiția mare sau prezența unui contingent masiv de mijloace fixe costisitor de întreținut au dat o rigiditate sporită: de pildă, pe partea de cazare, unitățile mai mici au avut o flexibilitate mai mare și s-au putut adapta mai rapid, mai ales că oamenii au preferat unități de cazare mai puțin aglomerate.

Iar viitorul, cu o criză economică deja prezentă, va solicita în plus operatorii din turism, va fi nevoie de un alt efort și o altă doză de adaptare la o situație schimbătoare.

Cum se preconizează magnitudinea impactului crizei facturilor la energie și gaze pentru Horeca din Moldova în 2022?

În aceste zile sunt semne oarecum încurajatoare, cu plafonarea tarifelor, dar aceasta nefiind singura situație de creștere a costurilor, problema nu este doar acolo. Avem deja prețuri semnificativ majorate la carburanți, la materialele de construcții și la produsele de bază, toate utilizate din plin în activitatea turistică.

Toate acestea vor duce implicit la o creștere a prețurilor serviciilor propuse, iar turiștii, ei înșiși afectați de criza economică, vor deveni implicit mai selectivi. Selectivi între prestatori din regiune, dar și între regiuni sau chiar țări. Însă nu cred că vom vedea o cădere ‚în bloc’, ci mai degrabă va fi o situație care va fi trecută mai bine de cei dinamici, mai adaptabili și deschiși către schimbare, respectiv mai puțin bine de cei care s-au obișnuit altfel.

 

Privind lucrurile dintr-o perspectivă istorică și la rece, o criză oferă atăt provocări și probleme, cât și ocazii de care să profiți. Sper ca 2022 să ne ofere în zona Moldovei exemple de prestatori de succes, prin specializare, adaptare la nevoile actuale ale turiștilor, respectiv ancorare în situația nu doar locală, dar și națională, respectiv regională.

Asigurarea resursei umane calificate reprezintă o provocare și pentru industria Horeca! În acest climat grevat de instabilitate socio-medicală și economică cum reușesc operatorii din turism să își păstreze personalul? Ce feedback vă oferă agenții economici din Horeca referitor la posibilitatea importului de forță de muncă din țările asiatice pentru desfășurarea propriilor activități?

Problema este cu atât mai gravă cu cât ne îndepărtăm de principalele centre urbane, dar chiar și acolo ea există, cu un aflux de tineri care aleg să studieze sau să migreze în străinătate.

Posibilitatea importului de forță de muncă a fost pentru mulți operatori mari ca o gură de aer proaspăt. Acolo unde ai nevoie de 20 de persoane care să lucreze în ture pe aceleași activități, cu un spirit de echipă bun și o comunicare fluentă, este o soluție să apelezi la oameni care nu au apartenență la locul respectiv, dar au o situație dificilă acasă și se străduiesc cât pot la lucru. În plus, faptul că deseori ei vin în grupuri care se cunosc, ajută la partea de colaborare dintre ei.

Desigur, nu este situația ideală, cu toții ne-am dori ca oriunde am merge în Moldova să fim întâmpinați, serviți de localnici, dar cred că sunt situații când trebuie să primeze oferirea unui serviciu în condiții de calitate și cantitate corespunzătoare. Și recunosc că nu o singură dată m-a emoționat modul în care acești lucrători, fie ei din Vietnam sau Thailanda, se străduiau să mulțumească turiștii în contextul unei diferențe culturale majore de depășit.

Cum apreciați efortul autorităților locale / județene de susținere, la nivel de infrastructură, procesul de dezvoltare a turismului în județele din regiunea Moldovei?

Este încă un efort punctual mai degrabă. Da, avem drumuri ceva mai bune decât în anii când un drum de la Vatra Dornei la Borșa (practic legătura dintre Bucovina și Maramureș) era cvasi-imposibil, toată lumea, de la turiști și până la șoferii de autocar exprimându-și nemulțumirea.

Au mai apărut inițiative diverse de promovare a turismului în plan local sau județean, sunt alte propuneri pe masa autorităților din Neamț, de pildă. Dar în continuare operatorii se simt mai degrabă singuri în demersul de promovare a turismului, cu rezultate care se văd: o dezvoltare inegală, un sejur mediu scurt, folosirea defectuoasă a patrimoniului existent și o imagine de ansamblu mai degrabă neclară.

Aș vrea să văd localități cu un brand puternic, dar și o abordare integrată a turismului în întreaga zonă, nu una unde dacă nu vii cu mașina, nu vrei să faci un circuit sau nu ai timpul de a face o cercetare amănunțită treci pe lângă multe locuri fără să știi. Revenim cumva la conceptul de management competent al destinației.

Cum reușim să răspundem stabilirii unor relații de funcționalitate și eficiență între destinațiile de turism din regiunea Moldovei și operatorii de turism din străinătate?

Astfel de relații funcționale, eficiente, au fost până acum dezvoltate mai derabă în plan privat, punctual. Noi, de pildă, la Hello Bucovina, am străbătut Ucraina și Republica Moldova, am creat trasee combinate trecând prin cele trei țări, plecând de la un specific comun, de la aspecte ce țin de tradiții, istorie, obiective de vizitat.

 

Alți colegi au făcut parteneriate cu firme din alte țări, așa cum este cazul agroturismului bucovinean popular în Franța, de pildă. Însă, dincolo de târgurile sau festivalurile ce au loc în mod regulat, la nivel regional nu am sesizat un aport major al autorităților locale, care ar putea să mijlocească aceste legături mult mai puternic decât o face unul sau altul dintre noi.

Având în vedere conceptul PNRR privind managementul destinației turistice, promovarea și valorificarea patrimoniului imaterial din județul Suceava, reprezintă o prioritate a Centrului Cultural Bucovina, instituție a Consiliului județean Suceava. În acest sens Centrul Cultural Bucovina coordonează desfășurarea unor evenimente care au drept scop valorificarea produsului cultural specific local din județul Suceava reprezentând o oferta culturală diversă.

• ,,Crăciun în Bucovina”; decembrie- ianuarie
• ,,Târgul de iarnă’’ al meșterilor populari; decembrie
• ,,Târgul de mărțișor” al meșterilor populari; martie
• ,,Paștele în Bucovina”; aprilie
• ,,Festivalul ouălor incondeiate” Ciocănești, Humor,
• Moldovița; aprilie
• ,,Târgul de Paște” al meșterilor populari; aprilie
• ,,Hora Bucovinei”; mai
• Festivalul Muzical Internațional ,,Ciprian Porumbescu”; iunie
• ,,Târgul de Sânziene’’ al meșterilor populari; iunie
• ,,Festivalul Ștefanian”;iulie
• „Festivalul internațional de folclor”
• ,,Întâlniri Bucovinene”; iulie
• ,,Pelerin in Bucovina’’; august
• ,,Festivalul Păstrăvului”; august
• ,,Târgul de Sfântă Mărie” al meșterilor populari;august
• ,,Răscolul stânii”; septembrie
• Târgul de toamnă ,,Produs în Bucovina”; septembrie
• ,,Luna Bucovinei”; noiembrie
• ,,Azi în sat îi șezătoare”; noiembrie- martie