Ciprian Dumitru Muscă, președintele ASFOR: „Pentru noi, anul 2023 trebuie să fie anul accesării de fonduri europene”
100 de oportunități economice pentru dezvoltarea Regiunii Moldova pe traseul Autostrăzii A7
ASFOR este o organizație neguvernamentală patronală și profesională, autonomă și apolitică, a agenților economici din domeniul exploatării forestiere, prelucrării primare și a industrializării lemnului
Sectorul forestier din România se confruntă cu multiple provocări în acest an, iar cum va reuși să le gestioneze va fi decisiv pentru viitorul său, a declarat Ciprian Dumitru Muscă, președintele Asociației Forestierilor din România, în cadrul interviului nostru.
De asemenea, anul acesta aduce nu doar provocări interne, cum ar fi deficitul de forță de muncă sau accesul la finanțare, ci și provocări externe, precum instabilitatea piețelor din Orient și China sau războiul din Ucraina.
În acest context, sectorul forestier este obligat să găsească soluții pentru a-și crește productivitatea și eficiența economică, să atragă investiții și să se adapteze la noile normative din domeniul construcțiilor care promovează utilizarea lemnului. Astfel, România va trebui să ia exemplu din alte țări și să finanțeze sectorul forestier pentru a putea valorifica resursa de lemn în mod sustenabil și pentru a contribui la relansarea economiei pe baze ecologice.
„Sunt trei nevoi fără de care sectorul forestier nu există: infrastructură, utilaje și forță de muncă pregătită”
Cu ce provocări vine anul 2023 în materie de exploatare și administrare a pădurilor și a lemnului?
Anul 2023 vine cu multe provocări pentru sectorul forestier. Unele de natură internă – inflație, deficit de forță de muncă, deficit de resursă, altele cauzate de factori externi – instabilitatea piețelor, în special cele din Orient și China, războiul din Ucraina și orientarea europeană tot mai apăsată spre folosirea lemnului ca soluție de decarbonare în diferite domenii – de la producția de energie la construcții.
Pentru noi, anul 2023 trebuie să fie anul accesării de fonduri europene. Avem o măsură de alocare de fonduri pentru utilaje prin Planul Național Strategic. Dar este nevoie de mai mult.
De asemenea, trebuie să creștem productivitatea și eficiența economică într-un context destul de sumbru al accesului la finanțare, resursă de lemn, dar și cu o forță de muncă tot mai îmbătrânită. Investițiile sunt obligatorii și este absolut necesar ca statul să se implice în a sprijini politica de investiții, cu un accent special pe utilaje și infrastructură.
Trebuie să reușim să promovăm cel puțin încă două măsuri importante: programul Rabla pentru utilaje forestiere și susținerea utilizării lemnului în construcții. Deja normativele din construcții s-au modificat în acest sens.
Sunt trei nevoi fără de care sectorul forestier nu există: infrastructură, utilaje și forță de muncă pregătită. Dacă dorim ca lemnul din pădurile României să aibă valoare, suntem obligați să finanțăm cele trei elemente de bază ale unei administrări, exploatări și valorificări sustenabile a pădurilor și lemnului României.
„Singura predictibilitate a sectorului forestier este munca, muncă pe care forestierii o fac cu plăcere”
Cum considerați că a fost influențat sectorul forestier de perioada economică dificilă traversată?
Venim după 2 ani de pandemie și un an cu inflație puternică. Avem un război la graniță. Sectorul forestier a decontat toate dezechilibrele economice adunate în această perioadă. Pe fondul instabilității asigurării resursei, în special cu privire la îndeplinirea cerințelor de mediu asupra unor studii birocratice, restructurarea business-ului a fost și va rămâne în prim-plan pentru anumite zone ale țării.
Pe de altă parte, vreau să spun că breasla forestierilor este una puternică, fiind călită prin duritatea muncii pe care o practică. Mai mult, din 1989, breasla forestierilor a trecut prin numeroase reorganizări de activitate, astfel încât forestierii s-au obișnuit să facă față unui climat economic dificil, impredictibil și cu fluctuații mari. Singura predictibilitate a sectorului forestier este munca, muncă pe care forestierii o fac cu plăcere.
Ce este necesar să facă România pentru a ajunge să folosească lemnul ca resursă regenerabilă în relansarea economiei naționale pe baze ecologice?
Cel mai important lucru este să păstrăm un just echilibru: economic – mediu – social atunci când vorbim despre pădure și lemn. Iar echilibrul acesta presupune finanțarea sectorului forestier. Statele occidentale – din SUA până în țările nordice sau Germania – construiesc hale industriale și blocuri înalte de locuit doar din lemn. Viena construiește un cartier de case din lemn.
Aceste țări au finanțare pentru utilaje forestiere, pentru dotarea fabricilor de prelucrare și pentru automatizarea proceselor de producție. Noi avem resursă, suntem a șasea putere forestieră din Europa, contribuim cu 3,5% la PIB-ul țării noastre, dar nu avem finanțare. Dacă vrem să stăm în piață pe măsura potențialului nostru, suntem obligați să finanțăm sectorul forestier.
„Trebuie să avem curajul să ne scuturăm de cei necinstiți și să dăm valoare etică muncii și meseriei noastre”
Ce propuneri de finanțare aveți în vedere pentru a dezvolta sectorul forestier?
Încă din 2020, Consiliul Director ASFOR a aprobat un document strategic pe care l-am numit „România Verde în 10 pași”. Am prevăzut în acest document o serie de măsuri necesare pentru a ridica sectorul forestier la locul care i se cuvine în economia României.
O serie de măsuri din acest document care reprezintă viziunea noastră au fost puse în practică în 2022: reducerea TVA la lemnul de foc, programul de utilaje aprobat prin PNS, programul de împăduriri, programul de perdele forestiere. Anul acesta s-au schimbat, cum spuneam, normativele din construcții.
În continuare avem o temă de investiții în infrastructură – drumuri forestiere – pentru accesibilizarea fondului forestier.
Am propus constituirea „Fondului naţional pentru investiţii în pădure”, prin atragerea sumelor care alimentează Fondul de Mediu, a sumelor reţinute prin impozitul pe resursele naturale, a sumelor provenite din valorificarea certificatelor de carbon. Înfiinţarea unei Agenţii de plăţi şi intervenţii în silvicultură, exploatări forestiere şi industria lemnului, după modelul din agricultură, este, de asemenea, o necesitate.
Tot în acest document am arătat că este nevoie de susținerea construcțiilor din lemn – fie că sunt private, fie că sunt publice. Și, nu în ultimul rând, este nevoie de investiţii în industria chimică a lemnului (celuloză, bioetanol, componenţi pentru produse farmaceutice).
Închei spunând că în acest an, 2023, trebuie să punem și bazele recredibilizării acestei meserii. Trebuie să revenim la perioada în care afișam cu mândrie numele firmelor pe utilaje, camioane, sedii, în care eram mândri că suntem forestieri. Trebuie să respingem necinstea și să ne delimităm de cei care încalcă legea; astăzi, banul obținut la negru este prea scump. Trebuie să avem curajul să ne scuturăm de cei necinstiți și să dăm valoare etică muncii și meseriei noastre.
Documentul „România Verde în 10 pași” poate fi accesat online: https://asfor.ro/wp-content/uploads/2020/06/ASFOR-Romania-Verde-%C3%AEn-10-pa%C8%99i.pdf
